Compania A este un furnizor internațional de echipamente pentru industria siderurgică, specializat în proiectarea și livrarea de laminoare. Compania B investește într-o nouă capacitate de producție și a selectat Compania A ca furnizor pentru echipamentele principale ale proiectului.

Contractul are o valoare importantă și un calendar strict de implementare. Oferta Companiei A a fost construită într-un context economic diferit. Între momentul ofertării și etapa de execuție, costurile cu energia, materiile prime, transportul și forța de muncă au crescut semnificativ. În plus, creșterea salariului minim a majorat costurile cu personalul și subcontractorii.

Compania A solicită, prin urmare, o majorare de 8% a valorii contractului.

Pentru Compania B, solicitarea este dificilă. Bugetul investiției este deja aprobat, finanțarea este structurată pe baza valorii inițiale, iar orice creștere afectează rentabilitatea proiectului. Mai important, B trebuie să pună noua capacitate în funcțiune la o anumită dată pentru a-și respecta propriile angajamente comerciale.

Negocierea nu este, așadar, doar despre 8%. Pentru A este vorba despre recuperarea unei părți din creșterea costurilor. Pentru B este vorba despre protejarea investiției și, în primul rând, despre certitudinea că proiectul va fi finalizat la timp și în limitele unui cost controlabil.

Pregătirea

Înaintea întâlnirii, ambele echipe își stabilesc obiectivele strategice: fiecare parte trebuie să știe ce dorește, ce poate oferi și ce este cu adevărat important pentru cealaltă parte.

Obiectivele strategice ale Companiei A

Obiectivul principal este obținerea unei ajustări de preț care să compenseze creșterea costurilor și să protejeze marja proiectului.

Obiective secundare:

  • menținerea relației comerciale cu B;
  • evitarea asumării unor costuri suplimentare neprevăzute;
  • obținerea unor condiții de plată mai favorabile;
  • păstrarea unui calendar realist de execuție;
  • posibilitatea de a ajusta prețul în cazul unor noi creșteri majore de cost.

A își stabilește o propunere inițială de creștere cu 8%, dar rezultatul final este dependent și de alte elemente care au valoare pentru companie: durata contractului, volumul de lucru, plata și distribuirea riscurilor.

Obiectivele strategice ale Companiei B

Pentru B, obiectivul principal este protejarea rentabilității investiției, fără a compromite implementarea proiectului.

Obiective secundare:

  • limitarea creșterii valorii contractului;
  • garantarea termenului de punere în funcțiune;
  • obținerea unei predictibilități cât mai mari asupra costului final;
  • evitarea costurilor suplimentare necontrolate;
  • menținerea furnizorului, întrucât schimbarea acestuia ar pune în pericol proiectul.

B analizează și structura solicitării A. Creșterea prețului energiei sau a salariilor nu trebuie transferată automat, în aceeași proporție, asupra valorii totale a laminorului. Echipa încearcă să determine care este impactul real al acestor creșteri asupra costului proiectului.

În același timp, B identifică propria alternativă: schimbarea furnizorului. Aceasta există, dar este dificilă și costisitoare deoarece un nou furnizor ar trebui să reia proiectul de la început, ceea ce ar întârzia punerea în funcțiune.

Pregătirea conduce astfel la o concluzie importantă: prețul este important pentru B, dar riscul și timpul sunt probabil mai importante.

Propunerea

Întâlnirea începe cu prezentarea solicitării Companiei A.

A: „Costurile care stau la baza ofertei inițiale s-au modificat semnificativ. Pentru continuarea proiectului în condițiile convenite, A solicită o ajustare de 8%.”

B nu respinge imediat solicitarea.

B: „Înțelegem presiunea asupra costurilor. Pentru B, problema principală este însă că bugetul proiectului este deja aprobat. Mai important, termenul de pornire al laminorului nu poate fi modificat.”

Compania A înțelege că problema clientului nu este doar procentul.

A: „Dacă termenul și predictibilitatea costului sunt prioritare, ce ar trebui să ofere A pentru ca B să poată accepta o ajustare?”

B formulează nevoia concretă: un termen ferm de punere în funcțiune și limitarea costurilor suplimentare.

A transformă această informație într-o propunere:

A: „Dacă B acceptă o ajustare de 5%, A poate garanta termenul de punere în funcțiune și poate fixa costurile pentru etapa de instalare.”

B nu acceptă imediat.

B: „5% poate fi analizat dacă A își asumă contractual termenul și dacă eventualele costuri suplimentare sunt clar definite.”

A solicită în schimb de la B:

A: „În aceste condiții, A are nevoie de un calendar de plăți revizuit și de confirmarea comenzilor pentru echipamentele suplimentare.”

După negociere, părțile ajung la un acord: majorare de 5%, termen de punere în funcțiune menținut, costuri suplimentare clar delimitate și un calendar de plăți ajustat.

Propunerea finală este rezultatul schimbului dintre ceea ce este de interes și important pentru fiecare parte. Compania A obține o parte din ajustarea solicitată și o mai bună protecție economică a proiectului. B își protejează investiția și, mai ales, obține certitudine asupra termenului și costului.

Concluzii

Cazul demonstrează că o negociere de preț nu trebuie să înceapă și să se termine cu procentul solicitat. Într-un proiect industrial complex, adevărata miză poate fi diferită pentru fiecare parte.

Pentru Compania A, negocierea urmărește recuperarea creșterii costurilor și protejarea profitabilității. Pentru Compania B, obiectivul este protejarea investiției, predictibilitatea costurilor și respectarea termenului de punere în funcțiune.

Cele două concepte Scotwork utilizate — pregătirea și propunerea — se completează. Pregătirea permite identificarea obiectivelor strategice și a nevoilor celeilalte părți. Propunerea transformă aceste informații într-un schimb concret.

În final, A nu obține cele 8% solicitate, iar B nu elimină complet creșterea. Totuși, acordul răspunde intereselor esențiale ale ambelor companii.

Lecția pentru negociatorii din business este simplă: atunci când clientul spune „prețul este prea mare”, întrebarea corectă nu este „cât mai putem reduce?”, ci „în ce condiții ați putea continua acest contract?” și/sau „care sunt prioritățile voastre?”

05.11.2026 – Monica Stroe

Similar articles

By Cătălina Barbu | 15.10.26

De la preț la pachet: cum poți ieși din impas într-o negociere

Ce faci când negocierea se blochează la preț? Descoperă cum reformularea unei propuneri și combinarea…

Read the post

By Călin Şomcutean | 03.09.26

Negociere salarială fără buget: cum am transformat o plăcintă fixă în ceva mult mai gustos

Când bugetul pentru o mărire salarială este aproape zero, negocierea nu trebuie să se oprească….

Read the post

By Monica Stroe | 18.06.26

Încrederea – primul acord din orice negociere

Când analizăm cele mai importante negocieri din istorie, observăm un element comun care precede orice…

Read the post

Scotwork Logo
Prezentare generală privind confidențialitatea

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile despre cookie-uri sunt stocate în browserul dvs. și îndeplinesc funcții precum recunoașterea dvs. atunci când reveniți pe site-ul nostru web și ajutarea echipei noastre să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului web considerați cele mai interesante și utile.