Recent, Ziarul Financiar a publicat un articol despre topul cererilor candidaților în timpul interviurilor. Pe locul doi, este un element la care, probabil, mulți nu se așteptă.
Pe primul loc, spre surprinderea doar a celor care nu sunt la curent cu piața muncii, este salariul. Da, pentru candidați, banii sunt cel mai important lucru atunci când vin la un interviu. Cei care schimbă jobul caută un salariu cu cel puțin 15-20% mai mare decât cel actual.
Surpinzător (sau nu), pe locul doi apare discuția despre dezvoltarea personală. Mai exact, ce cursuri (gratuite) va oferi compania viitorului angajat? Pe locurile 3 și 4 apar elementele care țin de timp - nu vor să stea peste program și vor să aibă timp liber în adevăratul sens al cuvântului. Adică să nu apară permanent „chestiuni urgente” în weekend sau în concediu.
Nu poate decât să bucure pe toată lumea că oamenii pun atât de mult preț pe propria dezvoltare. Angajații vor avea posibilitatea să își dezvolte noi abilități sau să și le perfecționeze pe cele pe care deja le au, iar angajatorii vor fi recompensați în mod implicit – aceste noi competențe se vor face simțite și la locul de muncă. Industria de training are și ea de câștigat. Firmele din industrie vor trebui să se pregătească și mai bine, concurența va deveni și mai acerbă, iar cei care pot aduce rezultate măsurabile vor domina piața. Nu în ultimul rând, noi, ca societate, vom progresa în ansamblu dacă cei din jurul nostru avansează și devin mai buni. Este un mare win-win-win oricum ai privi-o!
Nu vom relua acum toate sfaturile legate de pregătirea interviului de angajare – le-am menționat de multe ori și rămân la fel de valabile și în situația noastră. De data aceasta, vom discuta despre negocierea pe o listă de cerințe, iar primul sfat pentru candidați este să pună primii pe masă această listă cu cererile lor. Unul din momentele savurate de toți cursanții noștri, și promisiunea din titlul articolului, este exact această parte care se numește „negocierea cu variabile multiple”. Iar exemplul folosit în curs este… negocierea condițiilor salariale. Bineînțeles, oferim ponturi de strategie pentru amble părți - angajat și angajator. Astfel, suntem obiectivi și ajutăm cursanții, indiferent de care parte se situează, să aibă negocieri mai valoroase.
Strategia recomandată, atunci când prezinți cererile tale pe mai multe variabile (salariu, buget de dezvoltare, diurne, transport și așa mai departe) este să încerci micronegocieri pe fiecare element în parte. De exemplu, dacă la salariu ți se propune 3200 în loc de 3300 (nu contează moneda, e doar un exemplu) și ți se spune că nu ți se vor cere ore suplimentare, poți spune că, dacă vor fi de acord cu salariul de 3300, atunci tu vei fi de acord cu 3 ore suplimentare (neplătite) pe lună. Încerci astfel să obții pe fiecare variabilă condiții cât mai apropiate de idealul tău.
După ce le-ai parcurs pe toate, faci un sumar asupra ceea ce ați stabilit, schimbați câteva cuvinte de apreciere și bateți palma. Corect? Greșit!
Încă nu ai terminat negocierea - reiei lista de elemente cu noile coordonate obținute mai devreme. De exemplu, dacă ai obținut 3300 în schimbul celor 3 ore de negociere. Acum nu mai negociezi despre cei 3300, ci despre cele 3 ore. Poți spune „Referitor la cele 3 ore suplimentare, ești de acord ca pe acestea să le pot face câte una în fiecare zi de marți, miercuri și joi?”. Fiecare astfel de reluare a unui element îți poate eficientiza negocierea.
Pe de altă parte, strategia de primire a unei propuneri cu variabile multiple este să încerci izolarea celor mai importante puncte pentru cealaltă parte. Acele 2-3 ne-negociabile. O poți face întrebând direct: „Din această listă de elemente, care sunt cele mai importante două?”. Dacă funcționează, vei fi reușit să reduci și costul și timpul negocierii. Un lucru important pe care îl poți face aici este să testezi dacă într-adevăr, acele elemente sunt ne-negociabile. Poți întreba ‘În ce condiții ai fi de acord cu un salariu de 3100?’. Apoi faci pauză și aștepți răspunsul. Dacă oferă o variantă pentru 3100, atunci tocmai ai generat flexibilitate din partea celuilalt.
Cum am mai spus-o aici pe blog, negocierea costă. Dar dacă ambele părți s-au pregătit și se pricep, ea devine productivă, stimulează creativitatea și crește șansele ca ambele părți să își respecte angajamentele luate. Mai mult, o negociere bună poate pune bazele unui parteneriat de durată. Și, de ce nu, chiar ale unei prietenii.
Sunt curios, cu cel fel de oponent ai prefera să negociezi - cu unul pregătit sau unul nepregătit într-ale negocierii?