Se poate și la noi: lecții din acordul dintre statul român și OMV Petrom

La începutul lunii decembrie, Guvernul României a anunțat încheierea unei înțelegeri strategice cu OMV Petrom, companie cu un rol esențial în sectorul energetic național. Acordul prevede, pe scurt:

• majorarea cu 40% a redevențelor plătite de companie,
• prelungirea cu 15 ani a acordurilor petroliere onshore,
• extinderea perioadei de explorare la Neptun Deep (platforma Mării Negre) cu doi ani,
• renunțarea la litigiul intentat statului român în arbitrajul internațional,
• preluarea obligațiilor de mediu de către companie.

Negocierea a avut loc în România, fără implicare politică externă, într-un format discret, dar extrem de bine calibrat. Este un exemplu convingător că se poate negocia profesionist și eficient și în România, atunci când există voință, competență și o înțelegere clară a mizelor.

Acord de tip „win-win” în energie

Negocierea nu s-a desfășurat într-un cadru conflictual, ci a fost o încercare de recalibrare și redefinire pe noi poziții a unui parteneriat strategic vechi, în care fiecare parte avea interese legitime:

• Statul român a dorit în primul rând venituri mai mari dar și o doză mai mare de control și claritate juridică.
• OMV Petrom a dorit continuitate, stabilitate în business și un cadru predictibil pentru investiții.

Rezultatul? Un acord în care ambele părți au obținut ceea ce era esențial pentru ele. Aceasta este descrierea unei negocieri autentice între doi parteneri pe termen lung – bazate nu pe forță, ci pe creare de plus-valoare în comun, pentru ambele părți implicate.

Pe cine trebuie să lăudăm?

Deși numele individuale ale celor care au negociat în numele României nu au fost publicate, analiza cadrului legal și instituțional permite conturarea echipei care, cel mai probabil, a purtat negocierile în numele statului:

1. Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) Instituția-cheie cu mandat legal explicit de a:

• analiza performanța concesiunilor
• verifica respectarea obligațiilor contractuale
• negocia condițiile prelungirii acordurilor
• elabora propunerile de Hotărâri de Guvern.

2. Guvernul României, cu rol de coordonare politică. Prin Cancelaria Prim-ministrului, Guvernul a asigurat coerență strategică, asumare politică și alinierea între ministere.
3. Ministerul Energiei - autoritate de sector. A jucat probabil un rol activ în argumentarea poziției Petrom (stabilitatea investiției pe termen lung) și în evaluarea implicațiilor asupra politicii energetice naționale.
4. Ministerul Finanțelor – evaluare fiscală. Cu siguranță că a analizat impactul bugetar al noilor redevențe și a contribuit la conturarea unui cadru economic sănătos pentru ambele părți, lucru vizibil din impactul financiar pozitiv, pe termen lung, pentru ambii actori ai negocierii.
5. Ministerul Justiției sau consultanți juridici. Având în vedere renunțarea companiei la litigiul din arbitraj internațional, este rezonabil să presupunem că au fost implicate resurse juridice specializate (firme sau specialiști recunoscuți) pentru evaluarea riscurilor și validarea termenilor de închidere a disputei.

Toate aceste elemente indică o echipă mixtă, extrem de complexă, atât pregătită tehnic dar și pentru negocierea propriu-zisă, formată din negociatori cu expertiză specifică – o structură obișnuită în marile tranzacții guvernamentale internaționale.

Cadru legal și procedural: cum s-a ajuns la acest acord?

Conform Legii petrolului nr. 238/2004:

• Acordurile petroliere pot fi încheiate pe maximum 30 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu până la 15 ani.
• Prelungirea se face doar la cererea titularului (OMV Petrom),
• Se analizează și avizează de ANRM,
• Se aprobă prin Hotărâre de Guvern, cu avize interministeriale.

Negocierea s-a desfășurat în acest cadru legal strict, iar comunicatele oficiale arată că toate procedurile au fost respectate. Este un exemplu de disciplină a procesului, o componentă adesea subestimată în negociere, dar vitală pentru sustenabilitatea unui acord. Și mai ales o abordare rar întâlnită până acum în spațiul carpato=danubiano-ponic!

Tehnici de negociere aplicate

1. Obiective multiple și liste de dorințe. Negocierea nu s-a limitat la redevențe. A fost o abordare holistică: litigii, concesiuni, investiții, obligații de mediu. Acest lucru a permis compensarea unor concesii cu câștiguri în alte domenii – o tehnică esențială în negocierile complexe.
2. Folosirea timpului (sau momentului) ca element de negociere. Expirarea unor acorduri, nevoia de investiții în Neptun Deep, contextul geopolitic și tranziția energetică europeană au fost pârghii de negociere. România a folosit momentul inteligent – o demonstrație că timing-ul corect poate fi mai puternic decât orice clauză contractuală.
3. Oferirea de predictibilitate în schimbul valorii – exeplu de priorități diferite ale părților. Statul a oferit companiei stabilitate legislativă și fiscală – esențială pentru investiții majore și mai importantă decât profitul pe termen scurt pentru OMV. În schimb, a obținut venituri mai mari și închideri de litigii.
4. Controlul mesajului public. Negocierile au fost discrete, dar transparente post-factum. Deși prim-ministrul Ilie Bolojan a fost în vizită oficială la Viena (foarte probabil în legătură cu acest proiect), s-a precizat clar că negocierile s-au purtat exclusiv în România, de către echipe tehnice. Această compartimentare strategică a canalelor de comunicarea redus riscurile de interpretări eronate.

Lecții pentru negocierile noastre de zi cu zi

1. Rezultatele pozitive vin din pregătire, nu din poziția inițială. Statul român a valorificat cadrul legal, expertiza tehnică și contextul geopolitic pentru a echilibra o relație contractuală complexă și aparent defavorabilă.
2. Profesionalismul este posibil. Acest caz contrazice ideea că statul (mai ales cel român) nu poate negocia eficient. Dimpotrivă, a arătat coordonare între instituții, disciplină procedurală și viziune pe termen lung.
3. Negocierea de calitate este cea care creează plus-valoare, nu doar redistribuie a valorii existente (adică tocmeală pe preț). Atât statul, cât și OMV Petrom au ieșit din această negociere cu beneficii clare, într-un cadru sustenabil pe termen lung.

Concluzie: un model de urmat

Acordul cu OMV Petrom demonstrează că, atunci când statul își folosește corect pârghiile, expertiza și legea, poate fi un negociator eficient, credibil și respectat. Este un exemplu pozitiv de guvernanță matură în relația cu un investitor strategic.

Mai important, arată că România are capacitatea – instituțională și umană – de a trata cu seriozitate și profesionalism subiecte de business cu impact național. Nu este un accident, ci rezultatul unui proces bine structurat.

Dacă vrei să înțelegi mai multe despre cum se construiește o strategie de negociere sustenabilă, urmărește aici pe BLOG, și în Social Media. Publicăm analize, studii de caz și perspective aplicate inspirate din realitate.