Pentru a purta o negociere eficace ar trebui să stabilești foarte clar, încă din faza de pregătire, ce vrei să obții, ce vrei să eviți, ce vor să obțină ceilalți și ce vor ei să evite.
Privind cu atenție la un exemplu complex de negociere cu mai multe părți implicate, putem înțelege mai bine cum să eficientizăm instrumentele disponibile în balanța de putere.
Subiectul zilei: greva din învățământ
Toată lumea urmărește protestul clar, evident și tranșant al sindicatelor care reunesc majoritatea profesorilor din România. Părțile implicate în conflict sunt pe prima pagină, unii mai puțin cunoscuți, alții foarte mediatizați.
Avem la masa negocierii sindicatele din învățământ și guvernul reprezentat de prim-ministrul (încă) în funcție, dar ceea ce aduce un plus de complexitate în această negociere este, în cazul nostru, a 3-a și cea mai importantă parte aflată, fără voia ei, în negociere – elevii și părinții, respectiv beneficiarii indirecți ai rezultatului acestei negocieri.
Atât profesorii, reprezentați puternic prin sindicate și masa mare de aderenți la grevă, cât și guvernul, reprezentat de un prim-ministru cu pregătire militară și susținut puternic de toate structurile oficiale, au surse serioase și consistente de putere, pe care le-au aruncat în spațiul public încă din prima zi. Cum arată analiza balanței de putere în acest exemplu?
Ce vor să obțină sindicatele
Conform propriilor declarații, sindicatele insistă pe creșteri salariale, un minim pentru profesorii debutanți, plata orelor suplimentare, indexarea anuală a salariilor cu rata inflației, sporuri pentru condiții de muncă și alte drepturi prevăzute în lege. Adică sindicatele vor să obțină ceva mai mult decât au acum.
Ce vor să evite sindicatele
În primul rând, vor să evite cu orice preț ca greva să se încheie cu un compromis prea mare. Statistic, această formă de protest a fost folosită o dată la 20 ani, deci orice rezultat sub-standard va fi o palmă publică serioasă pe obrazul liderilor sindicali.
Tot sindicatele vor să scurteze timpul de negociere, pentru că dacă durează prea mult – zilele de grevă nefiind plătite – le va fi foarte greu să găsească susținere, de la un moment dat încolo, când greviștii vor simți povara financiară!
Tocmai de aceea liderii mișcării vor să folosească momentul actual. Politic vorbind, pot încurca o înțelegere între doi parteneri aflați deja în altă negociere complexă – schimbarea polilor de putere în rotativa guvernamentală. Din perspectivă socială, apropierea tuturor examenelor de sfârșit de an pune presiune pe guvern să se miște repede.
Ce vrea să obțină guvernul
În primul rând și cumva previzibil, în opoziție cu liderii profesorilor, își doresc timp mai mult pentru negociere.
Guvernul liberal vrea să facă schimbul de putere în condiții mai bune decât cele negociate inițial cu partenerii social-democrați care vor prelua curând conducerea țării.
Tot guvernul vrea să obțină mai multe voturi viitoare, deci să îmbunătățească sondajele pentru partidul pe care îl reprezintă (aflat deja în scădere de popularitate de când este la guvernare).
Ce vrea să evite guvernul
În special, o asociere a deciziilor luate cu o potențială pierdere a fondurilor europene. Totodată, să nu piardă voturi sau susținerea masei de votanți aflate în protest. Dar și mai important, prim-ministrul își dorește să evite o scădere a popularității și eligibilității pentru o viitoare poziție în stat, poate chiar cea de președinte al țării.
În contextul pregătirii negocierii apar și primele reacții. O haină de civil purtată de un militar. Se exprimă încet, clar, cu un ton monoton, parcă lipsit de emoție, cadențat, ca într-o raportare de după-amiază la Statul Major. Reținut, predictibil parcă, personajul își ajustează poziția în negociere cu o disciplină de apreciat și răspunde corect la o cerere nerezonabilă cu o propunere la fel de nerezonabilă.
Ajustarea pozițiilor ne arată că negocierea este încă la început, chiar dacă sponsorul celor două părți, autoritatea supremă în stat, președintele-profesor ne spune: „solicitările sunt legitime, ușor de înțeles, întâlniți-vă la mijloc”. Adică îndeamnă spre o nefericită tocmeală balcanică!
În concluzie, pregătirea strategiei de negociere ar trebui să conțină analiza amănunțită a balanței de putere.
În cazul nostru, rămâne de văzut cum cele două părți direct implicate vor avea abilitatea de a folosi partea pasivă dar cu cea mai mare influență – marea masă a copiilor și părinților, cei cu adevărat afectați de mici jocuri de putere carpato-danubiano-pontice...
-------
Articol scris de Viorel Bălașa, absolvent Scotwork și entuziast al negocierii.
Dacă ești absolvent Scotwork și pasionat de negociere precum Viorel, ne-am bucura să împărtășim cu întreaga noastră comunitate și analizele, opiniile, sau poveștile tale despre negociere. Le poți trimite oricând pe info@scotwork.ro.