Conform datelor statistice pentru anul 2019, principalele zece piețe de export pentru Rusia sunt, în ordine: China, Olanda, Germania, Belarus, Turcia, Coreea de Sud, Italia, Kazahstan, Marea Britanie şi SUA. Principalele zece state din care Rusia importă sunt, în ordine: China, Germania, Belarus, SUA, Italia, Japonia, Franţa, Coreea de Sud, Kazahstan, Polonia.
În acest moment, SUA, UE, Japonia, Australia, Canada, Marea Britanie, Coreea de Sud, Elveţia, Singapore şi Taiwan au impus sancțiuni economice Rusiei. Se observă, astfel, că 8 din cei 12 parteneri de top ai Rusiei au decis să urmeze regimul sancțiunilor economice. Este important de notat și faptul că exporturile Rusiei constau în gaze naturale, petrol și produse petroliere, pe când importurile sunt reprezentate mai ales de tehnologie de ultimă generație și produse farmaceutice.
Cum se situează China față de forțele implicate în războiul din Ucraina
China este, în acest moment, singurul stat puternic care, în anumite condiții, ar avea interesul și ar putea susține Rusia în războiul cu Ucraina. Din punctul de vedere al comunicării, după invazia trupelor rusești în Ucraina, China este aliniată cu mesajele transmise de Moscova. În schimb, jocul Chinei este destul de greu de definit pentru că alți pași spre susținerea Rusiei, în afară de declarațiile destul de ambigue, nu s-au văzut încă. Cel mai probabil, China așteaptă să vadă modul în care acționează blocul anti-Rusia și își definește propria strategie de apărare. În același timp, concentrarea SUA pe zona Europeană îi asigură un moment de respiro după semnarea tratatului AUKUS din septembrie 2021, acord de securitate trilateral între SUA, Marea Britanie și Australia pentru zona Indo-Pacific, de care China se simte direct amenințată. Pentru Rusia și această zonă este închisă, nu doar Europa, ținând cont de faptul că Australia, Japonia, Canada, Coreea de Sud, Singapore şi Taiwan au acceptat imediat sancţiunile impuse de SUA Kremlinului. Din punct de vedere economic, China este acum într-o poziție favorabilă deoarece are acces la resursele energetice ale Rusiei la prețuri modice, se poate transforma în placa turnantă ce leagă Kremlinul de restul lumii și a rămas singurul partener care îi poate livra Rusiei tehnologie de ultimă generație. În aceste condiții, Rusia ar deveni total dependentă de China. De ce nu alege China alianța cu Rusia (încă)?
Obiective versus Strategie
Obiectivul pe termen lung stabilit de conducerea chineză, începând cu Deng Xiaoping și continuând cu Xi Jiping, este ca economia Chinei să devină cea mai puternică economie a lumii. Strategia, cel puțin până în acest moment, este aceea de a se dezvolta folosindu-se de tehnologia occidentală și de piețele din Europa și din SUA. Proiectul „DRUMUL MĂTĂSII”, prin care China finanțează cu 450 de miliarde de dolari dezvoltarea infrastructurii de transport în aproape 140 de țări din Asia, Europa, America de Sud și Africa, este o altă direcție strategică prin care China a reușit să devină creditor pentru multe state care, de multe ori, au fost nevoite să cedeze teritorii în schimbul datoriilor neplătite.
În aceste condiții complexe, dacă Xi Jiping alege să sprijine Rusia, cel mai probabil scenariu este acela al re-împărțirii lumii în jurul a două sfere de influență. De o parte se vor afla: China, Rusia și țările din spațiul CSI, Iranul, Brazilia, Coreea de Nord și Africa de Sud și de cealaltă parte vom regăsi: țările membre NATO, în frunte cu SUA și Marea Britanie, UE, Japonia, Australia, Coreea de Sud, Singapore și Taiwan.
Altfel spus, China ar rămâne alături de piețele sărace, punându-și astfel în pericol realizarea obiectivelor și dezvoltarea pe termen lung.
Concluzii din perspectiva negocierilor
Războiul din Ucraina pare departe de a se sfârși. Fiecare din părțile aflate în conflict direct caută să-și atragă aliați pe toate fronturile: politic, economic și... pe frontul de luptă. Să nu uităm că în 2014, la anexarea Crimeei, Rusia a reușit să aibă Germania ca aliat, fapt care a determinat ca amploarea sancțiunilor să fie extrem de redusă. În 2022, unitatea și determinarea NATO, UE și a celorlate țări care condamnă invadarea Ucrainei de către Rusia sunt pe cale să schimbe ORDINEA MONDIALĂ. China va prelungi pe cât posibil situația actuală și foarte probabil va evita să ia o decizie în perioada imediat următoare.
Prin cele prezentate mai sus am încercat să surprind doar câteva direcții pe care se poartă negocieri, chiar dacă între părțile aflate în conflict – Rusia și Ucraina – acestea au eșuat.
De ce negociază toți ceilalți? Pentru că au un interes, pentru că există oportunități pe care nu vor să le rateze și amenințări de care vor să se ferească.
Sunt aceste oportunități suficient de puternice pentru a determina China să ia partea Rusiei? Sau amenințarea de a rata obiectivul pe termen lung este determinantă în a-i ține pe loc?
Nu am aceste răspunsuri, dar voi continua să urmăresc desfășurarea evenimentelor prin prisma procesului de negociere și vă voi ține la curent.