Înapoi la blog

Un guvern în căutare de soluții

Dan Cantaragiu
Mika Baumeister Eyvjkiwfilm Unsplash
© Mika Baumeister | Unsplash

Pentru a fi extrem de clar de la început, acest articol nu are legătură cu disputa la modă pro și anti vaccinare. Scopul lui este de a comenta performanța guvernului raportată la propriul său angajament – acela de a atinge o țintă de 5 milioane de persoane vaccinate până la 1 iunie. Și, mai ales, de a evalua în mod rațional alternativele aflate la dispoziția guvernanților și în ce mod aceștia le-au folosit.

Suntem diferiți deci putem avea interese diferite

Indiferent de voința fiecăruia dintre noi, există oameni diferiți care gândesc diferit, au motivații diferite și reacționează diferit față de noi în tot felul de aspecte ale vieții. Iar asta nu este ceva rău. Din contră, în plan comercial cel puțin, opiniile și interesele divergente reprezintă un motor de creștere economică prin stimularea competiției. Ce ne facem, însă, în situația în care vrem să armonizăm interesele proprii cu cele ale altor entități? Atunci când, din varii motive, se nasc conflicte de idei, de interese sau pur și simplu de opinii?

Recunoașterea faptului că ideile guvernului (repornirea rapidă a economiei, semnalele de autoritate transmise către partenerii europeni, evitarea aglomerării unui sistem sanitar bolnav și corupt) sunt opuse ideilor unei mari părți a populației (oameni care nu cred în imunizarea prin vaccinare, sunt speriați sau pur și simplu nu au acces facil la vaccin) reprezintă punctul de plecare al comentariului legat de ținta declarată de primul ministru. Care sunt posibilele căi de acțiune pe care le-ar avea la dispoziție conducătorii?

Rezolvarea de probleme

La modul general, probabil că cea mai consistentă metodă disponibilă pentru soluționarea conflictelor este rezolvarea de probleme. Așa cum îi spune și numele, părțile implicate se concentrează asupra unei probleme comune, în mod rațional, într-o manieră ordonată, încercând să genereze un mod de acțiune comun pentru a atinge un obiectiv comun, de obicei prin folosirea unor seturi comune de reguli. Sublinierea nu este întâmplătoare – această abordare dă rezultate solide atunci când definiția problemei coincide pentru ambele părți. Din păcate, în situația noastră e vizibil că nimic nu este comun grupurilor implicate! Nemaivorbind de capacitatea guvernului de a lucra în mod logic, aplicând niște reguli clare :-)

Rezolvarea de probleme este o metodă regăsită des, de exemplu, în managementul de proiect. Ne putem gândi la grupuri de lucru comune, care să găsească soluții pentru temerile oamenilor, dar și pentru limitările logistice ale celor responsabili cu campania. Sau ne putem imagina un manager de proiect care să identifice în mod rațional constrângerile diverselor grupuri, tratându-le în mod diferit. De exemplu, cei preocupați de posibilele consecințe medicale au alte motivații față de cei cărora le este greu să se deplaseze într-o altă localitate sau față de cei care sunt influențați de social media. Oricum, nu am prea văzut astfel de abordări laborioase în peisajul autohton...

Constrângerea

În ultima perioadă, au apărut, în diverse părți ale lumii, abordări coercitive, menite să impună voința autorităților sau a altor grupuri interesate. Și nu doar în Rusia (unde angajații în servicii publice din Moscova sunt obligați să se vaccineze), ci și în marile democrații. Marea Britanie ia în calcul obligația vaccinării pentru lucrătorii din sistemul de îngrijire la domiciliu, iar compania americană Morgan Stanley a anunțat că toți angajații săi sunt obligați să se vaccineze până la 12 iulie.

Dar constrângerea se poate aplica și prin excluderea celor nevaccinați de la anumite activități. De exemplu, în Statele Unite, participarea spectatorilor la meciurile Ligii Naționale de Fotbal (american) NFL este condiționată de vaccinare. În Israel, doar cei vaccinați pot intra în multe dintre restaurante. Iar multe țări din Uniunea Europeană (chiar și România) anulează carantina la întoarcerea în țară doar pentru cei vaccinați, nu și pentru cei cu test negativ.

Am sesizat și la noi în țară intenții în această direcție – de curând, ministrul sănătății anunța posibilitatea de a impune vaccinarea angajaților din sănătate, iar Președintele Camerei Deputaților amintea în treacăt de posibilitatea ca statul să nu mai suporte costurile testării.

Echivalentul negocierii

În mediul comercial, obișnuim să recomandăm negocierea drept metoda cea mai solidă de rezolvare a diferendelor – părțile tind să își respecte angajamentul deoarece au ceva de câștigat. Guvernul dă ceva (o recompensă) pentru a primi ceva în schimb (o persoană vaccinată în plus). De data aceasta, într-o situație atât de specială, cu multe implicații emoționale, negocierea pare să nu mai fie atât de eficientă.

Există multe încercări: statele americane Ohio și New York organizează loterii numai pentru cei vaccinați, iar în Virginia se oferă vouchere de 100$. În China există o vastă diversitate de premii și recompense, pornind de la o sticlă de apă sau un bol de orez și terminând cu bani cash. Iar în România tocmai s-a votat în Parlament acordarea unei zile libere în ziua vaccinării.

De data aceasta, recomandăm persuasiunea

Probabil că ați citit în articolele noastre că persuasiunea (adică convingerea) are dezavantaje – în special, durează mult până reușești să convingi pe ceilalți să procedeze așa cum îți dorești. De data aceasta, pare să fie cea mai potrivită abordare.

Marea Britanie a realizat campanii agresive de social media, țintite către tineri, folosind influenceri. Singapore sau Noua Zeelandă au lansat spoturi TV amuzante, folosind actori celebri și alte figuri publice. Trei foști președinți americani au promovat vaccinarea încă de la început. Se pare că soluția este folosirea de mesaje emoționale, create special pentru fiecare grupă de vârstă și pentru fiecare tip de reticență în parte.

Din păcate, dintre toate reclamele TV care ating subiectul pe micile noastre ecrane, cel mai celebru rămâne una a unei companii private – eMag. În campania electorală, pentru auto-promovare, toate primăriile, dar și guvernul, au găsit resurse atât pentru reclame inspirate, cât și pentru invadarea spațiului TV cu difuzarea lor...

Concluzia? Chiar dacă există tentative de revitalizare a campaniei de vaccinare, guvernanții noștri (iarăși) nu au o abordare structurată, cu un mix de strategii clare și executate consecvent. Asta dacă nu cumva folosesc metoda deloc recomandată a amânării – așteptăm și nu facem nimic, poate se sinucide virusul și trece criza de la sine!

Dan Cantaragiu
Mai multe de Dan Cantaragiu:
Negocieri la început de an
Captivi în coaliție
Înapoi la blog

Abonați-vă la blogul nostru

Acest site este protejat de reCAPTCHA și se află sub incidența Politicii de confidențialitate și a Condițiilor de utilizare ale Google. Respectăm confidențialitatea datelor tale. Pentru mai multe informații, accesează pagina de confidențialitate.