Am re-citit de curând articolul „How Paul O’Neill Fought For Safety At Alcoa”, scris de David Burkus pe 28 aprilie 2020, la doar câteva zile după dispariția celui care, între 1987 și 1999, a fost la conducerea ALCOA, cel mai mare producător de aluminiu din lume. De această dată, ceea ce mi-a stârnit interesul a fost acest citat din Paul O’Neill: „part of leadership is to… create a crisis“. Știam bine istoria lui Paul O’Neill, modul în care acesta a reușit să salveze și să transforme ALCOA pornind de la viziunea exprimată în mesajul său din ziua în care a preluat compania: „I intend to make Alcoa the safest company in America. I intend to go for zero injuries.” Cu toate acestea, impactul major asupra mea, acum, a fost generat de expresia: pentru a genera schimbarea ATUNCI CÂND NU AI O CRIZĂ… O CREEZI.
Crizele… fenomen sau normalitate?
Poate că sensibilitatea mea se datorează faptului că, în ultima perioadă, cuvântul criză a ajuns să fie prezent în orice discuție dintre prieteni, cunoscuți sau parteneri de business, în emisiunile de la TV, în articolele de ziar… și lista este cu siguranță mult mai lungă. Avem criza războiului din Ucraina, criza energetică, criza alimentară, criza creșterii prețurilor, criza sistemului sanitar... și, iarăși, lista poate continua. Nu știu dacă aceste crize au fost create, dar știu sigur că ele generează deja schimbări masive în comportamentul nostru, al tuturor. Am devenit mai conștienți atunci când consumăm resursele, fie ele energetice, alimentare sau financiare, ne-am adaptat imediat condițiilor de lucru on-line datorită lockdown-ului provocat de criza COVID, am găsit resurse pentru a-i ajuta pe cei care fug din Ucraina ca urmare a crizei refugiaților… și, iarăși, lista schimbărilor poate continua. Ce se întâmplă? A ajuns criza o normalitate, care face parte din viața noastă de zi cu zi, pentru a ne ajuta să ne schimbăm într-un ritm mult mai alert decât cel de dinainte de COVID?
STATUS QUO-ul și pericolul ce stă în spatele stării de confort
STATUS QUO-ul este acea stare de confort pe care am vrea să o păstrăm pentru o perioadă cât mai lungă. Din punct de vedere al business-ului, STATUS QUO-ul este acea perioadă de stabilitate din ciclul de viață al afacerii în care variațiile vin exclusiv din mediul extern, adică din piață. Cu alte cuvinte, atât efortul angajaților, cât și al liderilor, se concentrează pe a menține corabia pe linia de plutire fără alte inițiative de creștere și dezvoltare. Există un risc în această situație? De cele mai multe ori, riscul este să apară un nou produs, un nou competitor, o nouă tehnologie mai inovativă care să producă o schimbare în piață, schimbare care să ne prindă nepregătiți. Este momentul în care STATUS QUO-ul dispare și se instalează criza. Reacția în acest moment se va concentra inevitabil pe a combate efectele crizei prin scăderea prețurilor, disponibilizare de personal, uneori scăderea producției. Toate acestea nu fac decât să adâncescă prăpastia și doar rareori pot asigura supraviețuirea.
Recomandările SCOTWORK
Pentru situația în care avem de-a face cu un partener al cărui unic obiectiv este să-și păstreze neschimbate condițiile (STATUS QUO-ul), sfatul SCOTWORK este să preiei inițiativa și să faci o propunere realistă, pregătită în avans, care să țină cont de interesele ambelor părți. Este modul prin care noi propunem schimbarea, sau generăm criza în negociere pentru a putea implementa schimbarea.
Păstrând proporțiile, este ceea ce trăim cu toții astăzi - crize multiple, generate de factori multipli, care ne obligă să ne schimbăm obiceiurile și comportamentul atât in viața privată, cât și în cea de business. Provocarea mea pentru toți cei care vor citi acest articol este să îndrăznească să facă propuneri / planuri atunci când își doresc schimbarea pentru a transforma, astfel, crizele în oportunități fructificate. Astfel, vom reuși să devenim lideri și negociatori apreciați.
În încheiere, vreau doar să menționez care au fost rezultatele pe care ALCOA le-a atins în cei 12 ani cât a fost CEO Paul O’Neill: valoarea de piață a companiei a crescut de la 3 miliarde de dolari în 1986 la 27,53 miliarde în 2000, iar cifra de afaceri a crescut în aceeași perioadă de la 200 milioane de dolari la 1,484 miliarde de dolari. Viziunea pe toată această perioadă a fost doar una: zero accidente de muncă la ALCOA!